luni, 4 iunie 2018


 

Pati si Fatache

          Neata ca intotdeauna. E momentul sa mai scriem si noi cate ceva ca sa nu creada lumea ca am disparut de tot iar astazi vreau sa va impartasesc povestea lui Pati si Fatache. Cine sunt cei doi va intrebati. Pai sunt ceea ce sunt mii si mii de oameni din toata lumea sunt cei pe langa care cand trecem ori ne strambam ori ne tragem mai departe de ei din cauza mirosului sau a frici ca ne pot face cine stie ce. Sunt doi asa zisi aurolaci sau mai bine zis Oamenii ai strazi pe care pana la urma daca ai sta vreodata sa ii asculti sa le afli povestea ai sa afli lucruri pe care nu credeai ca se pot intampla.
           Dar sa ne intoarcem la ei si de ce tocmai acum sa spunem povestea au trecut deja 20 de ani de atunci si ei sunt morti de 18. Dar sa revenim unde am ramas. Cum oare ia-am cunoscut pai foarte simplu pana la urma. Fratele juca fotbal pentru corvinul si din cand in cand mai mergeam si eu la antrenamente cu el sau la cate un joc si nu eu nu jucam daca la asta va fuge mintea dar ca galerie merge. Si ei erau tot timpul pe acolo aclamau si ei radeau se juca pana la urma erau si ei niste copii ca noi cu toate ca aratau foarte maturi pentru varsta care o aveau dar ajungem si acolo. Si am mers azi am mers maine pana la urma am intrat in vb cu ei. Iar ceea ce am aflat atunci mi-a schimbat viata dar multi multi ani dupa cand am privit in urma si mi-am facut un asa zis rezumat al vieti ca sa vad pe ce cale sa o apuc dar asta e alta poveste pentru altadata.
           Si deci am intrat in vb cu ei, eu unul neffind doarte sociabil pe atunci bine nici acum nu cred ca sunt prea mutl iar ei cred ca prea singuri. Si asa am aflat ca locuiau in canalul de langa stadion daca ceea ce aveau ei se poate numi locuinta dar ei erau faorte fericiti de ceea ce aveau acolo si cum erau. Pana la urma daca stau bine sa ma gandesc erau mult mai bine decat multi alti. Ii cunosteau toti de la stadion si cum vestiarele ramaneau dechise puteau si ei sa se spele sa spele hainele si pana la urma sa fie curati ceea ce era mare lucru. Pana la urma cand ii vedeai pe strada nu iti dadeai seama ca ar fi oamenii ai strazi asa ca nu ii ocoleai nu fugeai de ei. Dar cum au ajuns acolo ce ia facut sa traiasca asa. Pai Pati avea 16 ani si fugise de acasa. Statea in Timisoara si fugise de 4 ani iar de doi il cunostea pe Fatache. Doi ani a umbla de colo colo prin Romanica noastra pitoreasca dar sa ales cu multe multe griji si necazuri dupa cum spunea el dar niciodata nu a vrut sa spuna ce inseamna asta.
           Dar pana la urma nu e greu sa banuim cam prin ce a trecut. Viata lui sa schimbat cand sa intalnit cu Fatache care la luat sub asa zisa aripa a lui. Era mai mare cu 2 ani ca Pati si fugise de pe la 10 ani de la orfelinat si palcandui fotbalul sa aciuiat langa stadion si a inceput sa traiasaca acolo. Ceea ce as dovedit alegerea corecta fiindca cat de cat mai primea si el cate ceva de la fotablisti si de la alti care mai veneau pe acolo iar de la 14 se apucase de munca. Ce inseamna munca pentru ei, foarte simplu un carucior haine rupte si sapat pe langa combinatul siderurgic dupa fier vechi. Erau slabuti dar in acelasi timp vansosi din atata munca. Nu stiu cati ati vazut ce inseamna sa cauti dupa fier vechi iar apoi sa cari un carucior de multe ori si cu cate 200 de kg cate 10 km sa il vinzi. Dar Fatache nu vroia sa fure si nu se droga sau bea ceea ce pentru unii in situatia lor era ceva fantastic.


             Niciodata nu vb de ce a fugit din orfelinat sau multe altele si la fel ca Pati niciodata nu a spus numele adevarat. Spuneau ca le plac cele pe care le au acum si trecutul nu mai conteza, conteaza doar ceea ce are sa vina si sa fie fericiti. Cu mana pe inima pot sa declar ca aceea primavar si vara au fost poate cele mai fericite din viata mea. Mergeam intram in canal si ma simteam mai bine acolo de multe ori mai bine ca acasa. Poate ca la un moment dat asta ma facut si sa fug de acasa sa incerc sa traiesc si eu ca ei dar nu a mers, cel putin pentru mine. Tot timpul ii intrebam care e ceea mai mare dorinta a lor si ambii cu mana pe inima spunea sa aiba ce manca deseara. Sunt lucruri care noua ni se par banale cum adica sa ai ce manca deseara dar pentru ei a avea ce manca era cel mai minunat lucru din lume. Se bucurau pentru cel mai mic colt de paine pe care il mancau si tot timpul erau multimiti stiind ca era cumparat din bani lor munciti cu greu. Acum gandindu-ma la ceea ce am trait atunci le dau dreptate si ma gandesc ca noi am uitat sa ne bucuram de ceea ce avem in viata noastra si sa fim fericiti pentru putinul acela.
             Cand ma gandesc al fericirea lor cand se plimbau seara prin oras si cat de minunat era sa fiu cu ei imi dau lacrimile in ochii. De ce fiindca ei se bucurau ca traiesc ca sunt bine ca au un canal in care sa doarma ca sunt curati ca nu sunt batuti sau multe altele si mai rele. Pe cand noi iesim si strambam din nas ca nu avem sa ne luam ceva ce ne place pe cand ei se bucurau ca pot sa bea un suc la dozator si il savurau de parca asta ar fi ultimul lucru pe care il vor face in viata lor. Acum gandindu-ma cu mintea de acum pot sa zic ca am avut multe de invatat de la ei si foarte multe ar mai fi de spus despre ei si despre multi ca ei, dar nu e momentul sa ne intindem la vorba. E de ajuns ca am spus povestea lor si are sa dainuie peste ani pana la urma. Tot ce mai pot sa zic este ca Pati a murit mult prea devreme la 18 ani din cauza unei imbolnaviri puternice intr-o airna destul de aspra iar Fatache sa dus si el dupa putin timp. Pur si simplu la-au gasit mort in canal dar nimeni nu sa interesat ce si cum. Aceste lucruri le-am aflat de la fratele meu dupa ani si ani. Dar cel putin stiu ce sa intamplat cu ei si pot sa le multumesc din suflet pentru tot ceea ce aufacut pentru mine atunci pentru acceptarea de a fi ceea ce sunt si pentru multe altele.
             Asa ca daca vreodata treci pe langa un om al strazi oprestete si ascultai povestea ai ce invata din ea si la randul tau vei putea sa inveti pe alti. Iar dupa vei vedea viata cu alti ochii vei vedea viata prin ochii unui om care nu are multe dar nici nu isi doreste multe si  pus ri simplu e fericit ca traieste pana la urma. Deci din partea mea pentru toti cei care au trait si traiesc cum au trait Pati si Fatache si mor cu povestea nestiuta si nespusa tot respectul din lume fiindca ne dati o lectie de viata pretioasa si nu cedati acolo unde alti nu mai vad nici o iesire.
             Respectele mele si odihnitiva in pace Pati si Fatache oriunde ati fi.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu