Handicap

 

           Da da stiu parca am mai vorbit despre asta o data sau de doua ori cine mai stie dar pana la urma e un subiect asupra caruia se merita sa revin de fiecare data. In primul rand sunt si eu la randul meu persoana cu handicap si ce sa zic sunt mandru ca sunt asa cum sunt. Normal pana la urma in nebunia si prostia mea si sincer multi dintre noi ar trebui sa ne simtim norocosi ca suntem asa cum suntem dar nu tot timpul facem si asta. Si da stiu societatea din jur nu ne  ajuta cu nimic nimeni nu ne intelege si tot asa dar pana la urma noi singuri ce facem pentru noi cum luptam sa ne fie mai bine.

           De ce nu putem si singuri sa ne depasim conditia sa ne depasim etichetele pe care ni le-au pus uni. da inteleg sunt oameni care nu pot merge sunt imobilizati dar tot respectul pentru ei ca traiesc si incearca sa duca un trai normal si cunosc si eu detui oameni in asemenea situatie care nu au avut poate norocul meu. dar ceilalti de ce nu fac nimic sa schimbe conceptii gandiri. Inteleg ca le e frica de respingere de esec sincer si mie imi e o frica ingrozitoare dar pana la urma trebuie sa ne infrangem fricile sa luam viata in piept cat putem sa ne tot plangem de mila. 

            Nu spun ca e usor nu spun ca are sa mearga din prima fiindca mai intai trebuie depasit propriul obstacol cel al frustrari si neputintei de care nu ne putem debarasa. Dupa poate va veni si dorinta de a realiza ceva de a arata ca nu suntem asa cum ne considera ceilalti niste parazitic are traim din bani statului fara sa facem nimic. Si o da am auzit si eu de edestule ori lucrul asta, sa ras destul de mine pe strada din cauza felului in care merg adica rata impuscata in cur scuzti de expresie dar pana la urma ce sa faci daca asta sunt. Ce sa fac sa ma duc sa ma operez sa devin si eu o persoana normala. Oare daca as merge corect ma-as simti altfel oare as simti ca fac parte din ei. Eu zica ca nu daca asa ma-am nascut asa am sa mor si pana la urma am sa mor cu capul sus si mandru de ceea ce am realizat bine acum depinde si de realizari. 

             Oricum eu consider ca ceea mai mare realizare a unui om este familia. e singurul lucru ca sa zicem asa care te va pretui si dupa ce nu mai esti si isi va aduce aminte de tine. Restul prieteni si alti te-ai dus dupa o saptamana dus esti. Asa ca pana la urma la ce sa ridici sa strangi sa arati cine esti oare asa iti castigi respectul oare asta te arata pe tine cat esti de bun de vai draga doamne oare asta iei cu tine sau amintirea la ceea ce ai fost pentru familie e cel mai important lucru care ramane dupa tine. Acum na parerile sunt impartite unu viseaza averi si cred ca in felul asta au sa fie deasupra tuturor dar nu asta are sa iti aduca fericire in viata. Asa ca hai sa ne lasam deoparte gandurile ca suntem diferiti ca nu suntem in stare de nimic ca nu o sa realizam nimic si sa incercam sa facem ceva. Orice dar sa facem fiindca daca nu facem singuri si asteptam pe alti sa ne ajute nu vom ajunge niciodata niciunde. 

          Deci hai sa descoperim ceva ce ne place sa facem sa incepem sa ne ridicam prin propriile forte fiindca sigur ceva ceva stie fiecare sa faca si sa si fie bun la asta. Tot ce e nevoie e de inceput asa ca de ce sa nu incepem de acum. Asa ca ce sa va urez si eu asa de incheiere decat spor la orice va-ati apuca de facut fiti buni in ceea ce faceti si in primul rand faceti pentru voi nu pentru alti daca voi sunteti multumiti de voi restul vine de la sine. Pana la urma handicapat sau normal suntem oameni cu toti nu e nici o diferenta intre noi decat de ordin mental. Deci spor frati mei cu handicap.