miercuri, 6 iunie 2018

Carti

                    Sau mai bine zis cartile care mi-au marcat copilaria. Tinand cont ca in perioada copilariei am fost un copil foarte retras si singuratic (si daca stau bine si ma gandesc nici acum nu sa schimbat nimic) am citit foarte mult. poate ca ar parea o nebunie dar citesc de la 5 ani si prima povetse pe care am reusit sa o citesc vreodata cap coada a fost "Jack si vrejul de fasole" pe care nu mai stiu in cat timp am terminat-o dar a fost prima mea poveste cap coada. Urmata de "Capra cu trei iezi" si inca o poveste care ma impresionat foarte mult dar pe care din pacate nu mai stiu cum se numea tot ce mai stiu este ca era cu un copil crescut de ursi care a ajuns un mare talhar si restul sa pierdut in neant.
                     Asta e odata cu varsta uitam foarte multe lucruri dar sincer si cred ca este valabil pentru toata lumea primul lucru facut penrtu prima data indiferent de ce a fost nu se va uita niciodata. Asa ca eu imi tin minte prima poveste citita. Dupa au urmat multe povesti iar apoi carti intregi si multe nopti nedormite, multe lumi de explorat si foarte multe de invatat. Am plans am ras am fost ucis de mii de ori am urmarit indieni am explorat jungle si cate si mai cate. Dar niciodata nu am sa uit cateva carti care mie mi-au marcat copilaria carti care poate ca ma-au invatat sa trec peste foarte multe lucruri in viata.
                    Nu pot sa le spun intr-o anumita ordine fiindca fiecare in felul ei e superba cu toate ca sunt cu copii necajiti fiecare din ele asa ca am sa le enumar aleatoriu fara vreun clasament anume. Si ar fi asa "Singur pe lume" de Hector Malot carte pe care am citito de mai multe ori de cat pot sa imi aduc aminte si pe care am recitito in aceasta iarna in anumite momente mai grele si care mi-a readus viata pe fagasul normal ca sa zic asa. Nu am sa dau detalii despre ele poate in felul acesta fiecare le va citi daca nu au facut-o pana acum si cine stie si lor li se vor parea la fel de bune ca si mie. To ce post sa zic este ca Sufletel este poate unul din personajele superbe din aceasta carte.
                      Urmatoarea ar fi "Calatoriile lui Nils Holgersson prin Suedia" o carte care te poarta prin multe multe peripeti si povesti in intreaga Suedia calare pe spinarea unui gascan domestic. Aceasta cred ca ar fi si una din cele mai cunoscute carti din cele care ma-au impresionat. Iar faptul ca din un zanatic ca sa spunem asa poti ajunge si un om bun arata ca oricine se poate schimba indiferent de ce sa-ar crede. Ar mai fi si "Oliver Twist" care la fel ca si Remy din singur pe lume e un copil singur si orfan care prin propriile forte trebuie sa se descurce intr-o lume unde nimeni nu iti vrea binele sau cel putin in conceptia lor toti cred ca fac un bine dar cititi cartea si poate o sa imi dati sau nu dreptate cine stie fiecare citeste si vede lucrurile in felul lui nu.
                          Si bineinteles nemuritoarea si vesnica carte citita si rascitita si rupta de mii de ori "Mizerabili" carte care pana la urma arata mizeria si toate nedreptatile vietii. Aceasta este o carte la care revin de foarte multe ori cu ceea mai mare placere si este una din cele mai buna poate din toate timpurile cel putin parerea mea. O carte care orice cititor  avid trebuie sa o citeasca cel putin odata in viata o carte ccare poate fi schimbatoare de conceptii de gandire si multe altele dar cum am spus depinde de fiecare cum vede si cum precepe ceea ce citeste. Pana la urma ceea ce mie mi se pare superb de neuitat si de revenit la ea din cand in cand.
                        Si sa nu uitam de celebrele si nemuritoarele povesti de Andersen si Grimm, sau cartile de aventura ale lui Karl May carti care te transfera in vestul salbatic sa te simti un indian carti care pot sa spun ca sunt cele mai bune carti de aventura scrise vreodata si bineinteles sa ii dam regelui ce e al regelui de Jules Verne carti care pe mine ma-au facut sa devin un mare iubitor de SF prima carte citita de la el fiind "20000 de leghe sub marii". Asa ca da sunt fascinat de carti de la o varsta extrem de frageda iar in copilarie abia asteptam sa ajung mare sa imi cumpar carti iar acum pot sa decalar ca acest vis este implinit cu varf si indesat. Iar pentru aceasta pasine pot sa multumesc doar la doua persoane mamei pentru ca a fost langa mine si ma invatat sa citesc si tatalui fiindca cumpara carti pe care am reusit si eu sa le citesc la un moment dat, deci multumesc din suflet amandorura pentru aceasta nobila pasiune pe care mi-au insuflat-o pasine care ma dezvoltat si pana la urma ma dezvolta in continuare din toate punctele de vedere.
                      Deci cei care aveti copii si celor care veti avea si chiar si voua puneti mana si cititi si astfel o sa va transformati fiecare zi intr-o intreaga aventura si explorare care nu se ma termina niciodata posibilitati sunt infinite depinde doar de voi ce doriti sa explorati . Lectura placuta

marți, 5 iunie 2018

Despre

                Despre ce sa vb astazi ma tot gandesc de vreo 30 de minute si pauza mintea goala. Atatea subiecte mi se invarteau prin cap toata ziua mama sa vezi cat am sa scriu astazi si pauza, chiar nu stiu despre ce sa scriu. Sa scriu despre carti nu fiindca cum spunea cineva zilele trecute cine citeste isi da aere de intelectual si eu din pacate nu am asa ceva. Nu intelectualitate ci aere, sa fim seriosi cine ma-ar vedea pe mine pe strada cu nasul pe sus cand eu il tin doar in jos sa vad pe unde merg sa nu am trezesc in nas. De grea boala si oboseala asta.
                Asa ca despre ce sa scriu sa atrag lumea sa ma citeasca sa se simta bine? Despre filme na fiindca aici intervine aia cine mai are timp in ziua de astazi sa se uite la filme cand toata ziua sunt la munca si seara cand ajung acasa tot ce imi doresc e un dus(asta pentru cei care au apa calda) si la somn. Asa ca uite asa usor intir intr-o pana nasoala de idei si nimeni nu se grabeste sa iti dea (n general vreuna dupa cap sa iti revii) o idee ceva. A stai ca intotdeauna uitucul de mine cine sa imi dea idei daca nu are cine am uitat ca ma-au parasit pana si cele o mie de personalitati ale mele pana si ele au fugit. E clar ceva se intampla si nu cred ca e in sensul bun dar ramane de vazut.
               Atunci hai sa vb despre muzica dar si aici incepem pai stai asa ca sunt mai muklte genuri nu poti sa vorbesti despre toate odata trebuie sa le iei pe rand si din public suna intrebare la "manele cand ajungi sa te citim si noi". Asa ca cam atat pentru astazi oi reveni maine poate cu idei si planuri mari pana atunci distrati-va ca trebuie

luni, 4 iunie 2018

 

 Revenire la normal

                Sau de ce sa reincep sa scriu acum si dupa atata timp. Ei findca poate sunt satul si vreau sa imi astern pe "hartie" ca sa zicem asa gandurile durerile suferintele, sau poate doar vreau sa vad daca pot sau nu. Eu zic ca nu, nu mai pot poate fiindca sunt satul de tot si toate, nu mai am puterea sa o iau iar de la capat cu toate ca acum e un nou inceput pentru mine si la naiba ca e al nu stiu catelea. Si sincer chiar sunt satul de ele chiar nu mai fac fata. Arat dur arat rau dar oare cine citeste ce se ascunde dincolo de asta oare cine in viata asta poate sa declare cu mana pe inima ca ma cunoaste cu adevarat oare cine? 
                La naiba nici eu nu stiu cine sunt nici eu nu ma cunosc sau recunosc deloc. Am avut multe momente cand am vrut sa renunt multe caderi si nici acum nu stiu de ce nu am renuntat. Ce bucurii asa de mari mai am in viata incat sa mai lupt sa mai traiesc la dracu nici una. Atunci de ce mai continui de ce si am sa rog pe cineva sa imi spuna asta. Si da iar scriu fara semne de punctuatie fara corectari sau altele daca tot am sa scriu hai sa scriu in felul meu si cum vreau eu. Multora nu are sa le convina dar pana la urma ce pot sa faca.
                 Asa ca o sa scriu cum simt ce simt cand simt si cel mai important ceea ce cred eu de cuviinta. am sa ma plang am sa ma destest am sa ma distrez am sa rad am sa plang si cate si mai cate si totul ca sa ma descarc pana la urma fiindca fiecare o face in felul lui fiecare simte ce vrea cum vrea si cand vrea. In fine cam gata pe seara asta fiindca deja am cam inceput sa ma cam intind si pana la urma nu da bine la comenduire asa ca in incheiere ce sa va doresc decat daca nu mai auzit de mine nu doresc lacrimi sau mai stiu eu ce ci doar un pahar de bere si o inchinare in cinstea mea cu toate ca stiu ca nimic din asta nu se va intampla dar de macar daca oi muri sa mor si eu cu gandul asta nu.
                 Pana atunci ce sa zic ne-om mai auzi si maine seara
                

Regrete

                Toata lumea are regrete si toti spunem ca am trecut peste ele ca trecutul e trecut dar niciodata nu e asa. Tot timpul ne gandim la ce ar fi fost daca? Si la un moment dat ajungem sa regretam algerile facute cu toate ca aceste alegeri pana la urma ne definesc pe noi ca persoane ne definesc viata . Dar suferim zi de zi din acele decizi si de foarte multe ori ne dam cu capul de pereti.
               Cel putin eu stiu ca asta fac si la viata mea am luat multe decizi pe care acum le regret cu varf si indesat si o da cat mi-as dori sa pot da timpul inapoi si sa schimb totul sa o iau de la capat dar nu stiu de ce am senzatia ca aceleasi decizi le-as lua pentru ca pana la urma ele ma-au facut ceea ce sunt acum.  Bine nici acum nu stiu daca sunt ceva la viata mea sau am facut ceva de care sa fiu mandru dar cel putin am ajuns pana la varsta asta. Si sincer am 34 de ani stau cu parinti si nu sa ales nimic de mine deci halal viata halal om.
             Regrete da am destule. Oare de ce nu am facut altfel atunci oare ce sa-r fi intamplat cum ar fi fost. Dar pana la urma odata ce iei o decizie nimic nu o mai poate schimba poate decat gandul ca altfel ar fi fost mai bine. Si gandul asta te aduce la o intreaga nebunie si fire albe de tanar. Fiindca da regretele te mananca incetul cu incetul pe diauntru fie ca vrem sa recunoastem sau nu.
              Asta e pana la urma viata e construita pe regrete si pe ce ar fi putu sa fie prin aceasta simpla intrebare "cum ar fi fost daca atunci as fi luat alta decizie". Si da ma macina intrebare asta ma manca si stiu ca nu numai pe mine ci si pe voi dar pana la urma am luat-o si ramanem cu regretul ca altfel ar fi fost mai bine. Dar daca nu ar fi fost daca ar fi fost mai rau ce am mai fi facut atunci ce am mai fi zis. Ei cred ca la intrebarea asta nu are sa raspunda nimeni daca la celelalte avem raspunsuri la asta nu vom putea raspunde nicidoata. Asta e le-am luat am trecut prin ele sa ajuns unde sa ajuns iar apoi mergem mai departe pana se va sfarsi.
             Deci pana la urma nu mai regretati si nu va mai ganditi la e ar fi fost daca fiindca oricum nu se mai poate schimba nimic decat faptul ca ne putem bucura de ceea ce suntem si de viata asa cum e ea plina de regrete furie si suparari ca nu e asa cum ne dorim. Asta e
        


 

Pati si Fatache

          Neata ca intotdeauna. E momentul sa mai scriem si noi cate ceva ca sa nu creada lumea ca am disparut de tot iar astazi vreau sa va impartasesc povestea lui Pati si Fatache. Cine sunt cei doi va intrebati. Pai sunt ceea ce sunt mii si mii de oameni din toata lumea sunt cei pe langa care cand trecem ori ne strambam ori ne tragem mai departe de ei din cauza mirosului sau a frici ca ne pot face cine stie ce. Sunt doi asa zisi aurolaci sau mai bine zis Oamenii ai strazi pe care pana la urma daca ai sta vreodata sa ii asculti sa le afli povestea ai sa afli lucruri pe care nu credeai ca se pot intampla.
           Dar sa ne intoarcem la ei si de ce tocmai acum sa spunem povestea au trecut deja 20 de ani de atunci si ei sunt morti de 18. Dar sa revenim unde am ramas. Cum oare ia-am cunoscut pai foarte simplu pana la urma. Fratele juca fotbal pentru corvinul si din cand in cand mai mergeam si eu la antrenamente cu el sau la cate un joc si nu eu nu jucam daca la asta va fuge mintea dar ca galerie merge. Si ei erau tot timpul pe acolo aclamau si ei radeau se juca pana la urma erau si ei niste copii ca noi cu toate ca aratau foarte maturi pentru varsta care o aveau dar ajungem si acolo. Si am mers azi am mers maine pana la urma am intrat in vb cu ei. Iar ceea ce am aflat atunci mi-a schimbat viata dar multi multi ani dupa cand am privit in urma si mi-am facut un asa zis rezumat al vieti ca sa vad pe ce cale sa o apuc dar asta e alta poveste pentru altadata.
           Si deci am intrat in vb cu ei, eu unul neffind doarte sociabil pe atunci bine nici acum nu cred ca sunt prea mutl iar ei cred ca prea singuri. Si asa am aflat ca locuiau in canalul de langa stadion daca ceea ce aveau ei se poate numi locuinta dar ei erau faorte fericiti de ceea ce aveau acolo si cum erau. Pana la urma daca stau bine sa ma gandesc erau mult mai bine decat multi alti. Ii cunosteau toti de la stadion si cum vestiarele ramaneau dechise puteau si ei sa se spele sa spele hainele si pana la urma sa fie curati ceea ce era mare lucru. Pana la urma cand ii vedeai pe strada nu iti dadeai seama ca ar fi oamenii ai strazi asa ca nu ii ocoleai nu fugeai de ei. Dar cum au ajuns acolo ce ia facut sa traiasca asa. Pai Pati avea 16 ani si fugise de acasa. Statea in Timisoara si fugise de 4 ani iar de doi il cunostea pe Fatache. Doi ani a umbla de colo colo prin Romanica noastra pitoreasca dar sa ales cu multe multe griji si necazuri dupa cum spunea el dar niciodata nu a vrut sa spuna ce inseamna asta.
           Dar pana la urma nu e greu sa banuim cam prin ce a trecut. Viata lui sa schimbat cand sa intalnit cu Fatache care la luat sub asa zisa aripa a lui. Era mai mare cu 2 ani ca Pati si fugise de pe la 10 ani de la orfelinat si palcandui fotbalul sa aciuiat langa stadion si a inceput sa traiasaca acolo. Ceea ce as dovedit alegerea corecta fiindca cat de cat mai primea si el cate ceva de la fotablisti si de la alti care mai veneau pe acolo iar de la 14 se apucase de munca. Ce inseamna munca pentru ei, foarte simplu un carucior haine rupte si sapat pe langa combinatul siderurgic dupa fier vechi. Erau slabuti dar in acelasi timp vansosi din atata munca. Nu stiu cati ati vazut ce inseamna sa cauti dupa fier vechi iar apoi sa cari un carucior de multe ori si cu cate 200 de kg cate 10 km sa il vinzi. Dar Fatache nu vroia sa fure si nu se droga sau bea ceea ce pentru unii in situatia lor era ceva fantastic.


             Niciodata nu vb de ce a fugit din orfelinat sau multe altele si la fel ca Pati niciodata nu a spus numele adevarat. Spuneau ca le plac cele pe care le au acum si trecutul nu mai conteza, conteaza doar ceea ce are sa vina si sa fie fericiti. Cu mana pe inima pot sa declar ca aceea primavar si vara au fost poate cele mai fericite din viata mea. Mergeam intram in canal si ma simteam mai bine acolo de multe ori mai bine ca acasa. Poate ca la un moment dat asta ma facut si sa fug de acasa sa incerc sa traiesc si eu ca ei dar nu a mers, cel putin pentru mine. Tot timpul ii intrebam care e ceea mai mare dorinta a lor si ambii cu mana pe inima spunea sa aiba ce manca deseara. Sunt lucruri care noua ni se par banale cum adica sa ai ce manca deseara dar pentru ei a avea ce manca era cel mai minunat lucru din lume. Se bucurau pentru cel mai mic colt de paine pe care il mancau si tot timpul erau multimiti stiind ca era cumparat din bani lor munciti cu greu. Acum gandindu-ma la ceea ce am trait atunci le dau dreptate si ma gandesc ca noi am uitat sa ne bucuram de ceea ce avem in viata noastra si sa fim fericiti pentru putinul acela.
             Cand ma gandesc al fericirea lor cand se plimbau seara prin oras si cat de minunat era sa fiu cu ei imi dau lacrimile in ochii. De ce fiindca ei se bucurau ca traiesc ca sunt bine ca au un canal in care sa doarma ca sunt curati ca nu sunt batuti sau multe altele si mai rele. Pe cand noi iesim si strambam din nas ca nu avem sa ne luam ceva ce ne place pe cand ei se bucurau ca pot sa bea un suc la dozator si il savurau de parca asta ar fi ultimul lucru pe care il vor face in viata lor. Acum gandindu-ma cu mintea de acum pot sa zic ca am avut multe de invatat de la ei si foarte multe ar mai fi de spus despre ei si despre multi ca ei, dar nu e momentul sa ne intindem la vorba. E de ajuns ca am spus povestea lor si are sa dainuie peste ani pana la urma. Tot ce mai pot sa zic este ca Pati a murit mult prea devreme la 18 ani din cauza unei imbolnaviri puternice intr-o airna destul de aspra iar Fatache sa dus si el dupa putin timp. Pur si simplu la-au gasit mort in canal dar nimeni nu sa interesat ce si cum. Aceste lucruri le-am aflat de la fratele meu dupa ani si ani. Dar cel putin stiu ce sa intamplat cu ei si pot sa le multumesc din suflet pentru tot ceea ce aufacut pentru mine atunci pentru acceptarea de a fi ceea ce sunt si pentru multe altele.
             Asa ca daca vreodata treci pe langa un om al strazi oprestete si ascultai povestea ai ce invata din ea si la randul tau vei putea sa inveti pe alti. Iar dupa vei vedea viata cu alti ochii vei vedea viata prin ochii unui om care nu are multe dar nici nu isi doreste multe si  pus ri simplu e fericit ca traieste pana la urma. Deci din partea mea pentru toti cei care au trait si traiesc cum au trait Pati si Fatache si mor cu povestea nestiuta si nespusa tot respectul din lume fiindca ne dati o lectie de viata pretioasa si nu cedati acolo unde alti nu mai vad nici o iesire.
             Respectele mele si odihnitiva in pace Pati si Fatache oriunde ati fi.



Suferinta

              Ne tot plangem ca suferim si cum si cat dar oare cati dintre noi stim cu adevarat ce e aceea suferinta. Pai hai sa zicem ca oamenii speciali in general cunosc suferinta mai mlt decat ceilalti oameni asa zisi sanatosi. De foarte multe ori cand un copil se naste special nimeni nu stie cum sa reactioneze ce sa fac cum sa faca si cum sa mearga mai departe, si acest lucru duce la clacare, la respingere. Nu sunt multe famili care sa accepte copilul asa cum e sa il ajute sa treaca peste toate problemele sa il sustina.
            Multi renunta inca inainte de a incepe lupta. Nici macar nu concep ca copilul lor sa aiba o problema asa ca il lasa in grija statului. Nu ma intelegeti gresti nu il lasa in adevaratul sens al cuvantului il iau peste wekenduri acasa sau o data la doua saptamani la trei la cine mai stie cat, ca sa aiba si ei grija vezi draga doamne sa stie cine e mama si tata. Dar cam la asta se rezuma de cele mai multe ori toata grija si dragostea lor pentru acel copil. Inteleg ca le e frica de responsabilitatea de a avea grija de un copil cu probleme dar e vina lui ca sa nascut asa. Nu nu e vina nimanui asta e sa intamplat mergem mai departe il crestem il ajutam il sustinem si vedem unde se ajunge dar in general e mai usor sa ne bazam pe alti si sa ii lasam sa faca ei totul decat sa luptam noi.
           Si de aici se ajunge ca acel copil sa nu stie niciodata ce e viata cu adevarat ci doar suferinta si durerea. Da poate ca suna cam dur ceea ce spund ar pana la urma e realitate dura si crunta. Toti stim cum sunt crescuti si in ce conditi copii cu probleme. La dracu pana in ani 90 ii omoram cu buna stiinta fiindca tara nu avea nevoie de asa ceva dar oare acum sa schimbat ceva, oare acum sunt tratati altfel. E greu si daca esti acceptat de familie pentru ca pana la urma educatie romanului in general nu concepe ca cineva sa nu fie sanatos. Asa crestem asa ajungem sa vedem lucrurile si asa ne educam si copii pe care ii vom avea la randul nostru adica copii cu probleme sunt niste paria nu merita nici macar un scuipat si o da am vazut si trait asta de destule ori la viata mea ca sa nu stiu despre ce zic, asa ca sa nu va mirati ca toti oamenii care avem probleme din nastere sau pe care le dobandim pe parcurs  suntem rai duri si foarte foarte inchisi fiindca pana la uram nu oi vrem sa fim asa ci societatea ne face si ne aduce in acest stadiu.
         In fine multa lume are sa citeasca dar oare cati au sa inteleaga ca suferinta noastra nu va trece niciodata indiferent de ce com spuen si vom face. Cititi povestea cu usa si cuiele si veti intelege pana atunci sanatate si fericire.

Rasism

                        Cred ca e timpul sa mai scriu si eu cate ceva dupa atata lipsa ca sa nu uite lumea ca mai exist si eu pe aici si fiindca tot am citit despre rasism ce ar fi sa imi spun si eu parerea in aceasta privinta. Si aceasta e strict parerea mea ce crede fiecare pana la urma treaba lui nu incerc sa schimb pe nimeni nu nimic. Tot aud peste tot despre ce le-am face la homosexuali si cate si mai cate, dar de ce atata ura pe aceasta chestie.
                         Oare ei nu sunt oameni? Oare ei nu au drepturi la fel ca noi? Nu din cate se vede ei nu fac parte din aceasta categorie ei sunt monstri, sunt proscrisi. Nu au voie sa traiasca in conceptia unora fiindca asa spune religia in conceptia altora fiindca asa au fost educati. Dar pana la urma care e problema cu ce face fiecare in caminul lui, cum se comporta. Poate ca ei sunt de mii de ori mai buni ca multi oameni care se cred normali, asa ca din partea mea sincer le acord toate drepturile de care au nevoie inclusiv cel de casatorie si infiat copii.
                         Tot mai mult aud despre tigani ca sunt hoti ca sunt rai si cate si mai cate, dar oare noi nu suntem ca ei noi cu ce suntem diferiti. Eu unul ii consider foarte destepti fiindca inca se mai gasesc prosti care sa creda tot ceea ce ei indruga si fac. Si din partea mea tot respectul fiindca ei se descurca foarte bine acolo unde cel putin 90 la suta din noi dau gres. Asa ca da ii respect si ii vad inteligenti descurcareti si in felul lor muncitori. Si banuiesc ca multi dintre voi inteleg de ce.
                      Dar de unde oare mi-a venit ideia cu rasismul poate va intrebati. Pai tocmai ce am recitit un reportaj cu gradinle zoologice cu oamenii. Da ati inteles bine cu oamenii care culmea ca au functionat in lume pana in 1958. Va ganditi ce inseamna gradina zoologica cu oamenii pai e foarte usor se ia de prin africa asia si alte regiuni unde se zice ca sunt oamenii inferiori rasei albe (oare de ce seamana asta asa de mult cu conceptia si gandirea unui foarte mare sa zicem nebun) si se baga in niste custi pe care apoi le vizitam si ne minunam de ei ca la o gradina zoologica.
                   Da asa ceva a existat in o gramada de orase mari a-le lumii pana acum 50 de ani si nimic nu sa schimbat in bine de atunci, ba din contra poate ca e mult mai rau acum ia-am strange in niste custi si le-am da foc dupa cum spun unii asa ca nimic nu e in bine. Dar de ce atata ura de ce atata prostie cand e vb de oamenii. Poate ca asa e educatia fiecaruia, poate ca e doar razbunare pentru nedrepattile indurate zi de zi din partea altora de fiecare in parte asa ca cine mai stie ce si cum dar un lucru e sigur rasismul nu se va termina niciodata la fel cum nici noi nu ne vom schimba vreodata.
               Asa ca incercati sa fiti mai toleranti pana la urma si acum cum voi vreti respect aratati si voi respect altora si poate, poate ca odata si odata se va schimba ceva in bine si in viatiile noastre.